Primele amintiri cu mine desenand sunt de atunci cand eram prea mica sa pot sa imi stiu varsta, imi amintesc doar ca imi placea asa mult incat nu a durat mult pana cand peretii holului lung din casa in care am crescut erau plini de linii colorate lasate de creioane colorate furate de la fratele meu mai mare. 

Ma numesc Alina-Daniela Sferle, am douazeci de ani si tot ce imi doresc mai mult de la viitorul meu e sa nu ma opresc niciodata din a desena. M-am nascut in Timisoara, iar acum traiesc intr-o comuna foarte linistita de langa oras. Primii pasi pe care i-am facut in a invata mai multe despre arta vizuala in general au fost facuti in anii de liceu pe care i-am facut la Liceul de Arte Plastice Timisoara, aici mi-am descoperit mai multe abilitati care servesc grafica de sevalet si ilustratia. Astazi sunt studenta la Facultatea de Arte si Design Timisoara, la sectia grafica. 

Iubesc hartia si imi place sa desenez in orice mediu, iar tusul negru si pensulele late ma relaxeaza. Lucrez mult in creion sau carbune, tehnici specifice graficii, invat tot ce pot si experimentez, mai nou, in domeniul gravurii. Lucrez traditional pentru a-mi simti mai aproape lucrarile, studiez cat de mult pot si ma bazez pe abilitatile mele de a transmite emotie.  

Imi e inca greu sa vorbesc despre mine ca artist, asta poate pentru ca ma consider la inceput de drum, dar daca as spune ceva despre munca mea as putea spune ca scopul lucrarilor mele este de a crea cercuri de emotii si ganduri care persista. Procesul de a le realiza pentru mine e comparabil cu magia. Cum de fac magie? Nu stiu, se pare ca atunci cand fac arta ma predau puterii mele creative. Inspiratia nu este un lucru pe care il caut in mod special, e mai mult o stare disponibila in viata noastra, o deschidere catre ceea ce se intampla, catre oamenii cu care ma intalnesc, imagini si peisaje, catre tot ceea ce pot sa vad, sa miros si sa ating. De multe ori sunt surprinsa de ceea ce pot sa fac, adesea mi se pare ca ceea ce creez, creez inconstient.